Izvorul nesecat al minunilor Maicii Domnului de la Horăicioara

Împărăteasa Cerurilor și-a ales locuri și suflete curate, spre a-și revărsa darurile milostivirii Sale. A privit cu milă, dar și cu dragoste de Mamă la rugăciunile fierbinți ale monahilor de la Horăicioara, care sufereau de lipsa apei, și a făcut să izvorască apă dintr-o stâncă aflată la mică depărtare de biserica mănăstirii.

Minunea se petrecea în timpul stăreţiei arhimandritului Ermoghen Buhuș (1837-1877). Tradiția spune că toți călugării s-au zăvorât în bordeie și s-au hotărât ca 40 de zile să nu mănânce și să nu guste apă, rugându-se neîncetat. Dumnezeu le-a ajutat, iar la 40 de zile primul monah care a ieșit din bordei ar fi văzut-o pe Maica Domnului lovind cu toiagul chiar în locul unde este astăzi izvorul.

Acest izvor, singura sursă de apă din împrejurimi, a fost binecuvântat cu darul tămăduirii bolilor sufleteşti şi trupeşti ale celor care veneau cu credinţă la Maica Domnului de la Horăicioara. Renumele său a impus alegerea celui de-al doilea hram al mănăstirii: „Izvorul Tămăduirii”, pe lângă cel dintru început, „Buna Vestire”.

Femeia care și-a recăpătat vederea

Părintele Spiridon de la Mănăstirea Horaița își amintește că în ’95, pe când era egumen la Horăicioara Părintele Naum, Dumnezeu să-l odihească, a venit la mănăstire o bătrânică care își pierduse vederea. Familia a adus-o și femeia s-a închinat la icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni, aflată în pridvorul bisericii. Cu multă dragoste, părintele a îndemnat-o să meargă la izvor, să ia apă și să-și spele ochii, iar mai apoi să bea și într-adevăr femeia și-a recăpătat vederea.

La Mănăstirea Horaiţa se organizează în fiecare an, de sărbătoarea Izvorului Tămăduirii, procesiunea cu icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, un lung și smerit alai de la Horaiţa la Horăicioara. Sute de credincioși, veniți din toate părțile, o slăvesc pe Maica Domnului, cea care nu și-a depărtat mila Sa de la noi.

De atunci și până astăzi, izvorul minunilor Maicii Domnului de la Horăicioara nu a secat, mângâind dureri de nevindecat, alinând suferințe adânci și biruind moartea cea sufletească.

„Râuri de tămăduiri izvorăști, Fecioară, celor ce cu credință aleargă neîncetat la izvorul tău, Dumnezeiască Mireasă!”

Autor: Maria Burlă

(sursa: doxologia.ro)