Sfântul Ierarh Nicolae este unul dintre cei mai populari sfinţi ai lumii, fiind cinstit deopotrivă de creştini şi necreştini. Episcop al cetăţii Mira din Lichia, cu moaştele la Bari, Sf. Nicolae este cinstit în întreaga lume. El este considerat îndeosebi ocrotitorul copiilor.
Sfântul Ierarh Nicolae este unul dintre cei mai populari sfinţi ai lumii, fiind cinstit deopotrivă de creştini şi necreştini. Episcop al cetăţii Mira din Lichia, cu moaştele la Bari, Sf. Nicolae este cinstit în întreaga lume. El este considerat îndeosebi ocrotitorul copiilor. Mâna sa dreaptă a fost dăruită de Mihai Viteazul Mănăstirii „Sf. Gheorghe Nou“ din Bucureşti.
Primul sinaxar dedicat Sfântului Nicolae a fost alcătuit în 847, după ce, vreme de 500 de ani faptele sale au fost consemnate doar de tradiţie. Cinstea de care se bucură, numărul extraordinar de biserici ce îi sunt închinate, precum şi povestioarele care circulă pe seama sa indică totuşi că Sfântul a fost o persoană deosebită. Numele său, de origine grecească, se traduce prin „biruitorul“ (nikos) „poporului“ (laos).
Ceea ce se ştie despre Sf. Nicolae este că a fost episcop al cetăţii Mira Lichiei, astăzi Demre, în Turcia, la aproximativ 4 km de malul Mării Mediterane. Din tradiţie ştim că s-a născut în Patara, unul dintre principalele porturi ale Lichiei, oraş creştinat de Sf. Ap. Pavel. Anul naşterii Sf. Nicolae nu se cunoaşte cu exactitate, însă hagiografii indică pentru aceasta anii 270-280 d. Hr. Provenea dintr-o familie credincioasă, părinţii săi numindu-se Teofan şi Nona, fratele mamei sale, numit tot Nicolae, era episcop al cetăţii Mira.
Sf. Nicolae era foarte milostiv, ajutându-i pe săraci. După ce părinţii săi s-au mutat la Domnul, Sf. Nicolae şi-a împărţit averea, întemeind Mănăstirea Sion, în apropiere de capitala provinciei, unde s-a şi călugărit. După ce episcopul locului a adormit în Domnul, Sf. Nicolae, cunoscut pentru binefacerile şi sfinţenia vieţii sale, a fost ales de popor să le fie păstor.
De la Sf. Nicolae nu s-a păstrat nici o scriere teologică. Spre sfârşitul persecuţiei lui Diocleţian (284-305) a fost întemniţat, fiind eliberat din închisoare probabil după Edictul de la Milan (313).
Apărător al Ortodoxiei
Tradiţia consemnează palma pe care i-a dat-o în plen lui Arie la Sinodul I Ecumenic, fiind un luptător înfocat împotriva arianismului. Se pare că pentru această palmă i s-au luat însemnele episcopale şi a fost trimis în temniţă. O icoană destul de veche înfăţişează pe Hristos şi Maica Domnului, care au coborât în temniţă şi i-au redat Evanghelia şi omoforul arhieresc.
Nu se ştie cu exactitate când a trecut la cele veşnice, propunându-se intervalul 340-354 d. Hr. Se ştie însă, cu siguranţă, că a fost înmormântat în Mira, probabil în biserica pe care o ctitorise. La scurt timp, mormântul său a devenit făcător de minuni, vestea răspândindu-se cu repeziciune. Oamenii se tămăduiau de diferite boli sau aflau un răspuns la problemele lor. În plus, o substanţă frumos mirositoare, numită manna (mir), a început să izvorască în acel loc.
În anul 1087, moaştele sale au fost luate de neguţătorii italieni şi duse la Bari, fiind aşezate în Catedrala „Sf. Nicolae“, construită în doar trei ani de zile. Ele se află acolo şi astăzi, constituind un izvor de minuni pentru toţi cei ce se roagă Sf. Nicolae. Se spune că din moaştele sale izvorăşte aceeaşi substanţă frumos mirositoare, numită Manna di San Nicola. Câteva părticele au rămas în Mira, fiind aşezate într-o casetă de lemn, care se află în muzeul din Antalia.
În 1959 mormântul gol al Sf. Nicolae a fost descoperit, şi a devenit un centru de pelerinaj pentru numeroşi credincioşi, între care şi musulmani.
Cunoscut pentru faptele vieţii sale, Sf. Nicolae a ajuns să fie considerat ocrotitorul săracilor, judecătorilor, comercianţilor, călătorilor pe mare sau al fetelor necăsătorite şi văduvelor. Însă cel mai cunoscut atribut al său este cel de ocrotitor al copiilor. Despre Sf. Nicolae, copiii ştiu că aduce daruri celor cuminţi şi o nuieluşă celor obraznici.
Mâna Sf. Nicolae se află la Bucureşti
Cei ce doresc să se închine moaştelor Sf. Nicolae, dar nu pot ajunge la Bari, o pot face la Bucureşti. Una dintre cele mai vechi mănăstiri ale capitalei, „Sf. Gheorghe Nou“, ctitoria lui Dobruş Banul, adăposteşte o preţioasă comoară: mâna dreaptă a Sf. Nicolae. Documente din sec. al XVII-lea confirmă acest lucru, amintind că între moaştele deţinute se află „mâna dreaptă a Sf. Nicolae, în argint poleită şi împodobită cu diamanturi“, dăruită de „Io Mihail Voevod şi Doamna Stanca ... în anul 7408 (1600), ispravnic (fiind) Mitropolitul Eftimie“. Domnitorul o primise în dar de la Cardinalul din Bari, cu doar câteva luni înainte de uciderea sa. De patru sute de ani, această nepreţuită relicvă îi ocroteşte pe bucureşteni, săvârşind nenumărate minuni.
Cinstit de români din vechime
Cultul Sf. Nicolae este foarte popular în rândul românilor. Mărturie în acest sens stau numeroasele biserici, unele datând din sec. XIII-XIV. Cea mai veche pare să fie Biserica „Sf. Nicolae“ din Şcheii Braşovului, construită în lemn în 1292, iar în piatră în 1495. Un alt semn al evlaviei poporului român faţă de Sf. Nicolae este popularitatea extraordinară de care se bucură numele Nicolae.