Odorul cel mai de preţ al mănăstirii este icoana Maicii Domnului "Izbăvitoare de secetă" - făcătoare de minuni. Distinsă ca valoare artistică, realizată în prima jumătate a sec. XVIII, ea provine din vechea biserică de lemn a Horaiţei (1824). Îmbrăcămintea în argint a icoanei a fost realizată în a doua jumătate a sec. XIX. Numele icoanei "Izbăvitoare de secetă" provine de la numeroasele minuni pe care "Maica Domnului de la Horaiţa" le-a făcut, în vreme de seceta, în timpul procesiunilor prin comunele sau satele afectate de lipsa apei.
Odorul cel mai de preţ al mănăstirii este icoana Maicii Domnului "Izbăvitoare de secetă" - făcătoare de minuni. Distinsă ca valoare artistică, realizată în prima jumătate a sec. XVIII, ea provine din vechea biserică de lemn a Horaiţei (1824). Îmbrăcămintea în argint a icoanei a fost realizată în a doua jumătate a sec. XIX. Numele icoanei "Izbăvitoare de secetă" provine de la numeroasele minuni pe care "Maica Domnului de la Horaiţa" le-a făcut, în vreme de seceta, în timpul procesiunilor prin comunele sau satele afectate de lipsa apei.
O minune făcută de această icoană în anul 2002 cu o femeie protestantă din Olanda (mărturia domnului Petcu Lucian, ghid din Bucureşti care, an de an, însoţeşte grupul de olandezi în pelerinaje religioase, la mănăstiri din România):
În septembrie 2005 a venit la mănăstirea Horaiţa un grup de olandezi în care se afla o femeie, Pander Tineke, căreia i s-a arătat Maica Domnului din icoana făcătoare de minuni de la Horaiţa. Această femeie, intrând în biserica mare a mănăstirii a observat icoana şi, de îndată ce-a văzut-o, s-a pus în genunchi şi a început a plânge. A plâns mai mult de o oră. Acest comporament al ei a atras atenţia atât a organizatorului pelerinajului, d-na dr. Elisabeth J. Brouwer, cât şi a celorlalţi membrii ai grupului, care au întrebat-o pe d-na Tineke ce s-a întâmplat, de ce a plâns aşa de mult. Aşa am ajuns, cu toţii, şi monahi şi mireni, să aflăm ce minune a făcut "Maica Domnului de la Horaiţa" cu d-na Tineke. Iată ce a povestit dânsa :
După căsătorie a rămas însărcinată şi, la timpul cuvenit, a născut o fetiţă. După naştere s-a întâmplat ceva, un lucru - pe cât de neaşteptat, pe atât de tragic şi dureros pentru d-na Tineke: a paralizat (mâinile şi picioarele aproape total; gura i s-a deformat, s-a strâmbat încât nici să vorbească clar şi nici să mănânce bine nu mai putea). După această întâmplare nefericită din viaţa ei, soţul a părăsit-o, iar dânsa a rămas împreună cu fetiţa în îngrijirea unei rude de-ale sale. Această rudă a îngrijit de d-na Tineke şi de fetiţa dânsei până când fata a împlinit 18 ani; de atunci încolo fata s-a ocupat de îngrijirea mamei sale.
După împlinirea celor 18 ani de suferinţă, d-na Tineke a avut, într-o noapte un vis: se făcea că era într-o biserică ortodoxă în care a remarcat traversa lungă, ce se întindea din pronaos până-n uşile împărăteşti de la catapeteasmă, şi sfânta cruce aflată deasupra catapetesmei. Păşind pe traversa lungă, admira sfinţii pictaţi pe pereţii bisericii, şi-n stânga şi-n dreapta ei. Când a ajuns în naos a observat - în stânga - icoana Maicii Domnului, care i-a vorbit zicându-i: "Nu mai plânge, căci te vei face sănătoasă". După ce a auzit glasul Maicii Domnului, visul s-a întrerupt şi dânsa s-a trezit. A început să se gândească la vedenia ce o avusese, la ce-ar putea însemna ea. Tot gândindu-se la acea vedenie a adormit. Dimineaţă, după ce s-a trezit, a constatat - cu uimire - că cuvintele Maicii Domnului se împlinesc: uşor a început a-şi mişca picioarele, apoi degetele de la mâini iar gura s-a descleştat şi a început să vorbească clar, adresându-se fetei cu cuvintele : "dă-mi apă să beau!". Fata s-a mirat, auzindu-şi mama vorbind clar după 18 ani...
Această minune s-a întâmplat în vara anului 2002, când d-na Tinike avea vârsta de 45 de ani.
După tămăduirea minunată, d-na Tineke a găsit pe internet sit-ul doamnei doctor Elisabeta Brouwer, intitulat "Cine vrea să cunoască Ortodoxia", şi, interesată de acest subiect mai ales datorită minunii ce se făcuse cu dânsa, a decis să meargă într-unul din pelerinajele religioase organizate în fiecare an de doamna Elisabeta la mănăstirile din România (zona Moldovei). Astfel, în septembrie 2005, cu ajutorul lui Dumnezeu a venit în România. Vizitând unele din mănăstirile nemţene (Sihăstria, Sihla, Secu, Neamţ, Agapia, Văratec, Almaş) d-na Tineke se uita cu atenţie în toate mănăstirile, nădăjduind să afle icoana ce o vindecase de paralizie. Ajungând şi la Horaiţa, şi intrând în biserica mare a mănăstirii, a recunoscut cele ce a văzut în vis: traversa lungă, catapeteasma cu sf. cruce de deasupra, sfinţii pictaţi pe pereţii bisercii, iar la urmă icoana Maicii Domnului care-i vorbise şi o vindecase de boală. În momentul în care a văzut-o, nu s-a mai putut abţine, au podidit-o lacrimile şi nu se mai putea stăpâni, nu se mai putea opri din plâns. A lăcrimat în faţa sfintei icoane mai mult de o oră în continuu, încât compatrioţii săi au început a se nelinşti, a-şi face griji din pricina ei, necunoscând ce s-a întâmplat cu dânsa sau cauza pentru care plânge aşa de mult. După ce s-a oprit din plâns, a mulţumit "Maicii Domnului de la Horaiţa" pentru minunea făcută cu dânsa şi, apoi, a povestit şi celorlalţi ce se întâmplase cu dânsa şi de ce a plâns aşa de mult în faţa sfintei icoane. Tot atunci şi-a exprimat dorinţa ca, în viitor, să treacă la credinţa ortodoxă.