Numită şi Epifania (de la grecescul epifaneia, însemnând „arătare, descoperire, revelare“), ea marchează descoperirea lui Dumnezeu înaintea oamenilor într-o formă umană, în persoana lui Iisus Hristos, ce a avut loc „de sus“ (epi). În acest sens, epifanie se deosebeşte de termenul înrudit teofanie, însemnând „apariţie, revelare a lui Dumnezeu“.
Boboteaza este numele popular al sărbătorii creştine a Botezului Domnului. Ea este una dintre cele mai vechi sărbători creştine, fiind amintită în sec. al II-lea d.Hr. de către Sf. Clement Alexandrinul.
Numită şi Epifania (de la grecescul epifaneia, însemnând „arătare, descoperire, revelare“), ea marchează descoperirea lui Dumnezeu înaintea oamenilor într-o formă umană, în persoana lui Iisus Hristos, ce a avut loc „de sus“ (epi). În acest sens, epifanie se deosebeşte de termenul înrudit teofanie, însemnând „apariţie, revelare a lui Dumnezeu“.
Botezul pe care Iisus l-a primit de la Sf. Ioan în apele Iordanului marchează începutul activităţii sale publice. Importanţa botezului reiese din faptul că toţi cei patru evanghelişti menţionează acest moment, înregistrând şi vârsta Mântuitorului, treizeci de ani, considerată vârsta maturităţii la evrei. Conform evangheliştilor, Iisus a venit din Galileea, locurile natale, în Betania „de dincolo de Iordan“, în locul în care Ioan propovăduia apropierea Împărăţiei cerurilor şi botezul pocăinţei.
Cerând Iisus lui Ioan să îl boteze, acesta îl refuză iniţial. Sf. Ev. Matei redă cuvintele lui Ioan: „Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine şi Tu vii la mine?“. Iisus însă îi cere să Îl boteze, pentru a se împlini toată dreptatea lui Dumnezeu. Prin aceasta se arată că botezul lui nu a fost un act necesar, ci unul ales.
Botezul Mântuitorului a fost însoţit de două evenimente minunate. După ce Iisus s-a afundat în apă, Ioan a văzut Duhul Sfânt pogorându-Se în chip de porumbel din cerurile deschise asupra lui Iisus. În acelaşi timp, s-a auzit un glas din ceruri mărturisind: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit“ (Matei 3, 17). Astfel, Iisus îşi începe activitatea publică, primind şi confirmarea celorlalte două Persoane ale Sfintei Treimi, cu care a fost investit, în văzul tuturor.
Sărbătoarea Botezului marchează astfel începutul împăcării cu Dumnezeu şi împlinirii poruncilor Lui. Din acest motiv, în vechime, cei ce doreau să se convertească la creştinism doreau să primească botezul în această zi (sau de Paşti ori Rusalii), de unde şi numele de „Sărbătoarea luminării“ dat acestei zile. Astăzi, în amintirea Botezului Domnului se face sfinţirea apei, care devine agheazmă, „apă sfinţită“ (de la grecescul aghios, „sfânt“). Apa, prin invocarea Duhului Sfânt, devine sfinţitoare şi tămăduitoare.
Preoţii ortodocşi obişnuiesc astfel să meargă în ajunul sărbătorii pe la casele enoriaşilor, stropindu-le cu agheazmă pentru sănătatea locatarilor şi buna înţelegere în familii, bunul mers şi prosperitatea gospodăriei, pentru sfinţirea locului şi timpului, a noului an în care tocmai s-a păşit.