Izvorul tămăduirii

Vineri, în Săptămâna Luminată, Ortodoxia sărbătoreşte Izvorul tămăduirii, un mare praznic ce datează din a doua jumătate a primului mileniu creştin.
Povestea primului izvor tămăduitor descoperit printr-o minune a Maicii Domnului începe în anul 450 d.Hr., la Constantinopol.

Din Sinaxar aflăm că un ostaş cu numele Leon, pe când se afla într-o pădure deasă, a văzut un orb, care din cauza călătoriei şi a arşiţei, era foarte însetat. Cum orbul a căzut de sete, neputând să umble mai mult, Leon a căutat apă prin pădure. Trist că nu găsea şi nu avea cum să-l ajute pe cel bolnav, deodată a auzit un glas zicându-i: "O, Leone! Apa e aproape de tine. Să-i speli ochii orbului cu ea, ca să cunoşti puterea mea. Iar tu să ştii că vei ajunge împărat şi atunci să-ţi aduci aminte şi să-mi faci aici o biserică, să locuiesc într-însa şi să vină aici câţi au trebuinţă, ca să afle vindecarea sufletului şi a trupului". La câţiva paşi mai încolo a descoperit într-adevăr un izvor. A luat apă, după porunca pe care a auzit-o şi a spălat ochii orbului cu ea. Constatând că astfel orbul şi-a recăpătat vederea, Leon a ştiut că cea care îi vorbise era Născătoarea de Dumnezeu. După puţină vreme, Leon a ajuns împărat şi a zidit pe locul acela o biserica "Izvorului de viaţă dătător".

Astăzi la izvorul tămăduitor de la Horăicioara încă se întâmplă minuni

Tradiţia orală consemnează faptul că pe când unul dintre călugării de la Schitul Horăicioara mergea prin pădure a auzit glasul Maicii Domnului care l-a îndemnat să meargă în locul în care astăzi se află izvorul tămăduitor. Sf. Fecioară Maria a spus şi că va înzestra această apă cu darul tămăduirii bolilor sufleteşti şi trupeşti ale celor care cu credinţă vor veni acolo. Puterea sa tămăduitoare s-a dovedit prin minunile care s-au făcut în timp, motiv pentru care hramul schitului s-a schimbat din „Buna Vestire“ în „Izvorul Tămăduirii“.

„O femeie din comuna Bălţăteşti, din apropierea mănăstirii Horaiţa, avea cataractă la ochi. Ea a fost sfătuită de medicul oftalmolog de la Cluj să meargă la acest izvor. El a refuzat să-i prescrie vreun tratament, punându-şi întru-totul credinţa în ajutorul Maicii Domnului. Şi femeia, oarecum descurajată că a bătut drumul degeaba până la Cluj, a mers la izvorul Horăicioarei, a îngenunchiat, a plâns şi s-a rugat cu credinţă în faţa troiţei pe care este icoana Maicii Domnului. După ce şi-a dat cu apă peste ochi a constatat că vedea mai bine ca oricând. Şi, ca să se încredinţeze de veridicitatea acestei minuni, a mers în biserică la părinţii care slujeau atunci şi a cerut un Ceaslov. A început să citească şi a constatat că minunea se întâmplase cu adevărat. Ea vedea mai clar ca niciodată.

Pelerinaj cu icoana Maicii Domnului

Minunile petrecute aici determină anual un amplu pelerinaj la care participă sute de credincioşi aflaţi în suferinţă sau care speră în ajutorul şi ocrotirea Maicii Domnului.
Cu acest prilej, icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Horaiţa este purtată în pelerinaj spre Horăicioara, în ziua în care Ortodoxia prăznuieşte Izvorul Tămăduirii. Acesta este un obicei care datează din secolul al XIX-lea, de când apa de aici şi-a dovedit proprietăţile miraculoase, iar în a doua jumătate a secolului al XX-lea acesta a căpătat amploare, iar în ultimii ani la Horăicioara sosesc, de-a lungul anului, mii de pelerini pentru a gusta din apa care vindecă.

[Înapoi]